2025, Competiție, Spațiu Public, București, România

Proiect: Arh. Vasvari Mircea, Vasvari-Ghioncu Alexandra

Spații cu memorie. Spații de întâlnire

Din 1939 până în prezent clădirea din Piața Amzei nr 13 s-a metamorfozat pentru a reflecta nevoile orașului și ale comunității. De la prăvălii, cinematograf, bibliotecă, judecătorii și spații culturale, ”primăria galbenă” a adunat în interiorul zidurilor ei straturi de istorie, cultură și artă vizibile și invizibile.

Conceptul Spații cu memorie. Spații de întâlnire pornește de la ideea artistului sud-coreean Do Ho Suh privind identitatea ca experiență tranzitorie, dar încărcată de sens, și propune o intervenție efemeră, flexibilă și reversibilă, care transformă spațiile administrative actuale într-o rețea de camere permeabile, unde comunitatea, arta și dialogul pot circula liber. Noile spații sunt în sine expresia noii funcțiuni a clădirii - membrane temporare, subtile, care separă fără a închide, transformă fără a distruge și semnalează noi începuturi fără a ne rupe de trecut.

Conceptele cheie din lucrările lui Do Ho Suh, memoria spațiului, identitate și apartenență, efemeritate și transparență, sunt transpuse în viziunea asupra spațiilor propuse și explorează temporalitatea locului – cum spațiile acumulează memorie, transmițând amintiri fragile, dar încă prezente – dar și temporalitatea oamenilor, care modelează și se lasă modelați de mediile care le influențează parcursul personal și profesional. Astfel, clădirea devine nu doar un cadru fizic pentru activități culturale, ci un organism viu, purtător de povești individuale și colective, care se suprapun și se rescriu fără a șterge urmele celor dinainte.

Fiecare dintre cele 5 spații este tratat ca un nucleu de activare, un cadru versatil pregătit să susțină diverse forme de interacțiune, în funcție de context: galerii temporare, săli pentru conferințe și întâlniri, spectacole, performance-uri, concerte, vernisaje, lansări de carte. Elementele de decor propuse  — mobilier modular, adaptabil, mobil, reversibil, elemente textile, cromatică inspirată din epocă, dar reinterpretată pentru a coexista armonios cu funcțiunile actuale, iluminat difuz, discret, dar prezent pentru a pune în valoare creațiile — păstrează caracterul sobru și modernist al spațiilor și traduce vizual trecutul, reactivând memoria prin evenimente și artă contemporane. Spațiile devin astfel pavilioane efemere într-un cadru arhitectural solid, o coabitare între permanență și fragilitate.

Amenajarea propusă pornește de la dorința de a reactiva memoria istorică a clădirii moderniste cu influențe Art Deco din Piața Amzei, punând în valoare detaliile sale arhitecturale definitorii — ritmurile verticale, prezența unui dado line, geometria riguroasă, tavanele casetate și sobrietatea culorilor și a materialelor — și de a le pune în dialog cu un limbaj contemporan, sensibil și adaptabil, prin elemente de decor în culorii vii, efemere.

Prin această abordare, clădirea devine nu doar un spațiu de găzduire, ci un cadru viu al noilor începuturi, unde trecutul este păstrat nu ca decor, ci ca fundament al reactivării sale culturale și comunitare.